Înțeles
Lipsit de energie și de chef de efort; nepăsător, apatic, leneș.
„Nu e prost, e doar indolent: nu deschide manualul decât în ajunul tezei.”
Cum se folosește
Forme: indolentă, indolenți, indolente. Substantivul înrudit: indolență. Nu înseamnă „îngăduitor” (acela e „indulgent”).
Atenție la scriere
- Indolent sau indulgent? — „Indolent” înseamnă leneș, nepăsător, fără energie. „Indulgent” înseamnă îngăduitor, care iartă ușor. Un profesor blând e „indulgent”, nu „indolent”.
Forme flexionare
- masculin plural
- indolenți
- feminin
- indolentă
- feminin plural
- indolente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (indolent) și din latină (indolens, „care nu simte durere”).