DEX Dicționar

indulgență

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Atitudine blândă față de greșelile altora; îngăduință.

    „Profesorul a arătat indulgență la corectare.”

  2. 2

    (La catolici) Iertare, totală sau parțială, a păcatelor acordată de Biserică.

    „În Evul Mediu se vindeau indulgențe.”

Sinonime

Antonime

Cum se folosește

Plural: indulgențe (pentru al doilea sens).

Atenție la scriere

  • Indolent sau indulgent? — „Indolent” înseamnă leneș, nepăsător, fără energie. „Indulgent” înseamnă îngăduitor, care iartă ușor. Un profesor blând e „indulgent”, nu „indolent”.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
indulgenței
plural
indulgențe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (indulgence) și din latină (indulgentia).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I