Înțelesuri
- 1
Însușirea celui care e sever: care cere mult și nu iartă greșelile; asprime, strictețe.
„Profesorul era cunoscut pentru severitatea lui la examene.”
- 2
Gravitatea unei boli, a unei pedepse, a unei situații.
„Judecătorul a fost criticat pentru severitatea pedepsei.”
Sinonime
- asprime
- strictețe
- exigență
Antonime
- indulgență
- îngăduință
Cum se folosește
G.-D.: severității. Nu are plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- severității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (sévérité) și din latină (severitas, severitatis).