Înțelesuri
- 1
Însușirea a ceea ce e aspru la pipăit, nu neted.
„Asprimea pânzei îi zgâria pielea.”
- 2
Purtare severă, dură, fără blândețe.
„Profesorul îi vorbea cu asprime, dar era drept.”
- 3
Puterea și violența vremii: a vântului, a gerului, a iernii.
„Asprimea iernii i-a ținut în casă o săptămână.”
Sinonime
- severitate
- duritate
- rugozitate
Antonime
- blândețe
- finețe
Cum se folosește
Plural: asprimi. G.-D.: asprimii.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- asprimii
- plural
- asprimi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).