DEX Dicționar

finețe

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Însușirea a ceea ce este fin, delicat, subțire sau de foarte bună calitate.

    „Se vedea finețea pânzei de in.”

  2. 2

    Delicatețe în manieră, în gândire sau în exprimare.

    „A răspuns cu finețe la întrebare.”

Antonime

Cum se folosește

Plural: finețuri (în unele sensuri).

Forme flexionare

articulat
finețea
genitiv-dativ articulat
fineții
plural
finețuri

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (finesse).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera F