Înțelesuri
- 1
Însușirea de a fi subtil; finețe.
„Observația lui a dovedit multă subtilitate.”
- 2
(La plural) Idei sau afirmații foarte fine, greu de priceput, care fac diferențe aproape imperceptibile.
„Filosoful s-a pierdut în subtilități.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: subtilități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- subtilității
- plural
- subtilități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (subtilité) și din latină (subtilitas).