Înțelesuri
- 1
Ultima parte a vieții, vârsta înaintată.
„La bătrânețe s-a mutat la țară, lângă fiică-sa.”
- 2
Starea celui bătrân, cu slăbiciunile ei.
„Bătrânețea i se citea în mâinile tremurânde.”
Sinonime
- senectute
- vârstă înaintată
Cum se folosește
Articulat: „bătrânețea”; genitivul: „bătrâneții”; pluralul, „bătrâneți”, e rar.
Expresii și locuțiuni
- Bătrânețe, haine grelebătrânețea aduce necazuri și neputințe.
Forme flexionare
- articulat
- bătrânețea
- genitiv-dativ articulat
- bătrâneții
- plural
- bătrâneți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).