Înțelesuri
- 1
Care a trăit mulți ani; înaintat în vârstă.
„Are un câine bătrân, de treisprezece ani.”
- 2
(Substantivat) Om trecut de mult de tinerețe.
„Bătrânii satului se strâng duminica la poartă.”
- 3
Care există de multă vreme; vechi.
„Nucul cel bătrân din curte.”
Expresii și locuțiuni
- Din bătrânidin vremuri vechi, de la strămoși.
- Lup bătrânom cu multă experiență, greu de păcălit.
- Fată bătrânăfemeie rămasă nemăritată (expresie veche și nu tocmai binevoitoare).
Forme flexionare
- masculin plural
- bătrâni
- masculin plural
- bătrâne
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latinescul veteranus, adică „veteran, ostaș vechi” — de acolo vine și cuvântul veteran.