DEX Dicționar

tandrețe

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Afecțiune plină de duioșie și de gingășie.

    „Mama își privea copilul cu tandrețe.”

Sinonime

Cum se folosește

Articulat: tandrețea; genitiv-dativ: tandreței. Fără plural.

Forme flexionare

articulat
tandrețea
genitiv-dativ articulat
tandreței

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franțuzescul tendresse.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera T