Înțeles
Afecțiune plină de duioșie și de gingășie.
„Mama își privea copilul cu tandrețe.”
Sinonime
- duioșie
- gingășie
- afecțiune
Cum se folosește
Articulat: tandrețea; genitiv-dativ: tandreței. Fără plural.
Forme flexionare
- articulat
- tandrețea
- genitiv-dativ articulat
- tandreței
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul tendresse.