Înțelesuri
- 1
Piesă cilindrică goală, fixă sau care se rotește în jurul unui ax, folosită în tehnică; tobă.
„Cablul se înfășoară pe tamburul vinciului.”
- 2
(Arhitectură) Parte cilindrică sau poligonală pe care se sprijină o cupolă.
„Tamburul cupolei are ferestre înguste.”
- 3
Spațiu mic la intrarea într-o clădire, închis cu uși, care ferește interiorul de frig.
„Ne-am scuturat paltoanele în tamburul de la intrare.”
- 4
(Învechit) Soldat sau muzicant care bate toba într-o formație militară.
„Tamburul pornea în fruntea regimentului.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: tamburi (instrument), tambururi (piese).
Forme flexionare
- plural
- tambure
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (tambour).