DEX Dicționar

noblețe

substantiv feminin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Calitatea de nobil; rangul sau titlul unui nobil.

    „Familia lui avea titlu de noblețe încă din secolul al XVI-lea.”

  2. 2

    Înălțime sufletească, purtare cinstită și generoasă.

    „A iertat-o cu o noblețe care i-a impresionat pe toți.”

  3. 3

    Eleganță, distincție în înfățișare sau în ținută.

    „Clădirea veche păstra o noblețe pe care blocurile noi n-o aveau.”

Antonime

Cum se folosește

Articulat: noblețea; genitiv-dativ: nobleței. Despărțire: no-ble-țe.

Expresii și locuțiuni

  • noblețea obligăCine are o poziție înaltă trebuie să se poarte pe măsura ei.

Forme flexionare

articulat
noblețea
genitiv-dativ articulat
nobleței

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (noblesse).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera N