Înțelesuri
- 1
Om care face parte din nobilime, având un titlu moștenit.
„Moșia fusese a unui nobil maghiar.”
- 2
(Adjectiv) Care dovedește generozitate și înălțime sufletească.
„A avut un gest nobil: a plătit el toate cheltuielile.”
- 3
(Adjectiv) Distins, ales, plin de eleganță firească.
„Are o ținută nobilă, fără pic de fudulie.”
- 4
(Adjectiv, despre materiale) Care nu se strică și nu se combină ușor cu altele.
„Aurul și platina sunt metale nobile.”
Sinonime
- generos
- ales
- distins
Antonime
- josnic
- meschin
- plebeu
Expresii și locuțiuni
- Gest nobilfaptă generoasă, făcută fără gând de răsplată.
- Metale nobileaurul, argintul și platina, care nu ruginesc.
Etimologie
Din latinescul nobilis, sprijinit de germanul nobel, italianul nobile și francezul noble.