Înțelesuri
- 1
Categorie socială privilegiată, formată din posesorii unor titluri ereditare și ai unor domenii, în Evul Mediu și în unele țări și mai târziu.
„Nobilimea mare deținea pământuri întinse.”
- 2
Totalitatea nobililor dintr-o epocă sau dintr-o regiune.
„Întreaga nobilime a regiunii a venit la curtea domnească.”
Sinonime
Antonime
- plebe
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- nobilimii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la nobil, cu sufixul -ime.