Înțelesuri
- 1
Pătura socială care se bucură de mari privilegii datorită originii, averii și poziției sale; nobilimea.
„În secolul al XIX-lea, aristocrația din Principate își trimitea copiii la studii la Paris.”
- 2
Figurat: grupul cel mai ales, cel mai înzestrat dintr-un domeniu.
„La concurs a venit toată aristocrația șahului românesc.”
Antonime
- plebe
- popor
Cum se folosește
Genitiv-dativ: aristocrației; plural: aristocrații. Despărțire: a-ris-to-cra-ți-e.
Forme flexionare
- articulat
- aristocrația
- genitiv-dativ articulat
- aristocrației
- plural
- aristocrații
- plural articulat
- aristocrațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (aristocratie).