Înțelesuri
- 1
Înzestrarea cu arme a unei armate, a unei nave sau a unei țări; înarmare.
„Războiul a grăbit armarea flotei.”
- 2
Pregătirea unei arme sau a unui mecanism ca să poată declanșa (încărcare, întindere a resortului).
„Instructorul ne-a arătat armarea pistolului, cu țeava spre pământ.”
- 3
(Construcții) Întărirea betonului cu bare de oțel puse în interiorul lui.
„Muncitorii lucrau la armarea stâlpilor înainte de turnarea betonului.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Nu are plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- armării
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a arma”.