Înțelesuri
- 1
Acțiunea de a dezarma; lipsirea cuiva de arme.
„Dezarmarea răzvrătiților s-a făcut fără luptă.”
- 2
Ansamblu de măsuri pentru limitarea armamentelor și a forțelor armate.
„Statele au semnat un tratat de dezarmare.”
Sinonime
- dezarmament
Antonime
Cum se folosește
Plural: dezarmări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dezarmării
- plural
- dezarmări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a dezarma.