Înțeles
Sentiment de nemulțumire resimțit când o așteptare sau o speranță nu se împlinește.
„Rezultatul a fost o mare dezamăgire pentru toată echipa.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dezamăgirii
- plural
- dezamăgiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din verbul „a dezamăgi”, format din prefixul dez- și amăgi (de origine slavă).