Înțeles
Faptul de a dezaproba; vorba, gestul sau privirea prin care arăți că nu ești de acord cu ceva.
„A clătinat din cap în semn de dezaprobare.”
Sinonime
- dezacord
- reprobare
Antonime
- aprobare
- încuviințare
Cum se folosește
Plural: dezaprobări. Se desparte de-za-pro- sau dez-a-pro-.
Atenție la scriere
- Oprobriul înseamnă dezaprobare, nu aprobare — „Oprobriul public” este disprețul, condamnarea publică. Cine primește oprobriul tuturor e criticat de toți, nu lăudat.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dezaprobării
- plural
- dezaprobări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din verbul „a dezaproba”.