Regula
DEX ’09 definește „oprobriul” (livresc) ca „dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte”. MDA2 îl explică la fel, mai ales în îmbinarea „oprobriu public”.
Greșeala vine din asemănarea cu „aprobare”: „oprobriu” sună ca „o aprobare”, așa că unii îl folosesc pentru laude și aplauze. Sensul real este exact opusul.
Cuvântul vine din franceza „opprobre” și din latinescul „opprobrium”, „ocară, rușine”, și n-are legătură cu „a aproba”.
DOOM 3 îl scrie „oprobriu”, cu „-briu” pronunțat într-o silabă, articulat „oprobriul”. Forma „oprobiu”, fără al doilea „r”, e marcată în MDA2 drept nerecomandată.
Corect
- Gestul lui a atras oprobriul public.
- Jucătorul care a lovit arbitrul a fost supus oprobriului.
- Filmul s-a bucurat de aprecierea criticilor.
Greșit
- Cântăreața a primit oprobriul publicului: aplauze minute în șir.
- Lucrarea a câștigat premiul și oprobriul juriului.
Un truc de ținut minte
Oprobriu = ocară. Dacă ai vrea să spui „laudă”, „aplauze”, „aprobare”, alege chiar aceste cuvinte.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).