Înțelesuri
- 1
Faptul de a fi de acord cu ceva; încuviințare.
„A dat din cap în semn de aprobare.”
- 2
Actul oficial prin care se încuviințează o cerere sau o lucrare.
„Construcția nu poate începe fără aprobarea primăriei.”
Sinonime
- încuviințare
- acord
- consimțământ
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A da aprobareaa încuviința oficial o cerere.
Atenție la scriere
- Oprobriul înseamnă dezaprobare, nu aprobare — „Oprobriul public” este disprețul, condamnarea publică. Cine primește oprobriul tuturor e criticat de toți, nu lăudat.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- aprobării
- plural
- aprobări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din verbul „a aproba”, venit din latinescul approbare.
Cuvântul de bază, în dicționar: a aproba