Înțelesuri
- 1
Faptul de a fi de acord cu ceva; încuviințare.
„A dat din cap în semn de aprobare.”
- 2
Actul oficial prin care se încuviințează o cerere sau o lucrare.
„Construcția nu poate începe fără aprobarea primăriei.”
Sinonime
- încuviințare
- acord
- consimțământ
Antonime
- respingere
- refuz
- dezaprobare
Expresii și locuțiuni
- A da aprobareaa încuviința oficial o cerere.
- Cu aprobarea conduceriiformulă din acte: numai după ce a fost încuviințat de cei în drept.
Etimologie
Format din verbul „a aproba”, venit din latinescul approbare.