Înțeles
(Livresc) Condamnare publică, plină de dispreț, a unei fapte rușinoase sau a celui care a săvârșit-o.
„Fapta lui a stârnit oprobriul întregului oraș.”
Sinonime
- dezaprobare
- ocară
- blam
Cum se folosește
Pronunțat cu „iu” într-o silabă. Articulat: oprobriul. Nu înseamnă „aprobare”.
Expresii și locuțiuni
- oprobriu publicCondamnarea, disprețul arătat de toată lumea.
Atenție la scriere
- Oprobriul înseamnă dezaprobare, nu aprobare — „Oprobriul public” este disprețul, condamnarea publică. Cine primește oprobriul tuturor e criticat de toți, nu lăudat.
Forme flexionare
- articulat
- oprobriul
- plural
- oprobrii
- plural articulat
- oprobriile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (opprobre) și din latină (opprobrium).