DEX Dicționar

oprobriu

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. (Livresc) Condamnare publică, plină de dispreț, a unei fapte rușinoase sau a celui care a săvârșit-o.

    „Fapta lui a stârnit oprobriul întregului oraș.”

Sinonime

Cum se folosește

Pronunțat cu „iu” într-o silabă. Articulat: oprobriul. Nu înseamnă „aprobare”.

Expresii și locuțiuni

  • oprobriu publicCondamnarea, disprețul arătat de toată lumea.

Atenție la scriere

Forme flexionare

articulat
oprobriul
plural
oprobrii
plural articulat
oprobriile

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (opprobre) și din latină (opprobrium).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera O