Înțeles
Care nu există în realitate sau care nu se poate împlini; amăgitor, înșelător.
„Speranța de a termina proiectul într-o zi era iluzorie.”
Cum se folosește
Se pronunță cu „iu” într-o silabă. Forme: iluzorie, iluzorii.
Etimologie
Din franceză (illusoire) și din latină (illusorius).