Înțelesuri
- 1
Faptul de a opri sau de a se opri; încetarea unei mișcări sau a unei acțiuni.
„Oprirea motorului s-a făcut din cabină.”
- 2
Locul unde se oprește un vehicul ca să lase sau să ia călători; stație.
„Coboară la a doua oprire.”
- 3
Popas scurt făcut în timpul unui drum.
„Am făcut o oprire de zece minute la benzinărie.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Fără oprireneîncetat, fără pauză.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- opririi
- plural
- opriri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din verbul „a opri”, venit din slavonul oprěti.
Cuvântul de bază, în dicționar: a opri