Înțelesuri
- 1
Vorbă sau faptă care ceartă, jignește sau rușinează pe cineva; insultă.
„A îndurat în tăcere ocările vecinilor.”
- 2
Situație rușinoasă în care ajunge cineva; rușine, dezonoare.
„Fapta lui a fost o ocară pentru tot neamul.”
Cum se folosește
Popular. Plural: ocări.
Expresii și locuțiuni
- de ocarăRușinos, jignitor, care face pe cineva de râs.
- a ajunge de râs și de ocarăA ajunge de batjocura tuturor, a se face de rușine.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ocării
- plural
- ocări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).