Înțelesuri
- 1
Vorbă sau faptă prin care cineva este jignit în demnitatea lui; ofensă.
„A răspuns la insulte cu o tăcere care i-a descumpănit pe toți.”
- 2
(figurat) Situație sau gest care jignește prin nedreptatea lui.
„Salariul propus era o insultă pentru cinci ani de muncă.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A arunca o insultăa spune cuiva o vorbă grea, în față.
- Insultă adusă memoriei cuivafaptă care necinstește amintirea unui om.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- insultei
- plural
- insulte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul insulte.