Înțelesuri
- 1
Mașină de război folosită în Antichitate și în Evul Mediu, care arunca pietre mari sau butoaie cu foc asupra cetăților.
„Asediatorii loveau zidurile cu pietre aruncate de catapulte.”
- 2
Dispozitiv care aruncă un avion în aer de pe puntea unei nave, ca să poată decola pe o distanță scurtă.
„Portavionul are patru catapulte cu abur.”
- 3
Dispozitiv care aruncă pilotul din avion, împreună cu scaunul, în caz de pericol.
„Pilotul s-a salvat folosind catapulta.”
Sinonime
- balistă
Cum se folosește
Plural: catapulte.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- catapultei
- plural
- catapulte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (catapulte) și din latină (catapulta).