Înțelesuri
- 1
Ridicarea în masă împotriva unei autorități; răzvrătire.
„Revolta a izbucnit după majorarea birurilor.”
- 2
Sentimentul de mânie stârnit de o nedreptate; indignare.
„Vestea a stârnit revoltă în toată țara.”
- 3
Împotrivirea față de o regulă, o convenție sau o autoritate.
„Muzica lui a fost, la vremea ei, un act de revoltă.”
Antonime
- supunere
- resemnare
Expresii și locuțiuni
- A înăbuși o revoltăa o opri cu forța.
- Revolta țăranilorridicarea satelor împotriva stăpânirii.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- revoltei
- plural
- revolte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul révolte.