Înțeles
Revoltă sufletească amestecată cu mânie și dispreț, stârnită de o faptă nedreaptă sau rușinoasă.
„Vestea a stârnit indignarea întregului oraș.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: indignări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- indignării
- plural
- indignări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a indigna (din franceză indigner și din latină indignari).