Înțeles
Starea celui căruia nu-i pasă de cineva sau de ceva; nepăsare, insensibilitate, răceală.
„Indiferența lui m-a durut mai mult decât cearta.”
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- indiferenței
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (indifférence) și din latină (indifferentia).