DEX Dicționar

indiciu

substantiv neutru2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Semn după care se poate deduce existența sau natura unui lucru.

    „Urmele de pe zăpadă erau primul indiciu că trecuse cineva.”

  2. 2

    (Juridic) Faptă sau împrejurare care, alături de altele, poate sluji ca dovadă într-un proces.

    „Anchetatorii au strâns destule indicii pentru o punere sub acuzare.”

Expresii și locuțiuni

  • Niciun indiciuabsolut niciun semn care să te ajute.

Atenție la scriere

  • „Evidențe” nu înseamnă „dovezi” — În română, „evidență” înseamnă caracterul a ceea ce e evident sau registrul în care ții socoteala unor lucruri. Probele dintr-o anchetă sunt „dovezi” sau „probe”, nu „evidențe”.

Forme flexionare

articulat
indiciul
plural
indicii
plural articulat
indiciile

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din latină (indicium), cu sensuri apropiate de franțuzescul indice.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I