Înțelesuri
- 1
(Gramatică) Modul verbului care prezintă acțiunea ca reală, sigură.
„„Merg”, „am mers” și „voi merge” sunt forme de indicativ.”
- 2
Semn, cod sau număr care servește la identificarea cuiva sau a ceva.
„Fiecare zbor are un indicativ din litere și cifre.”
- 3
Melodie sau semnal sonor care anunță începutul sau sfârșitul unei emisiuni.
„Toată lumea recunoaște indicativul știrilor de seară.”
- 4
(Ca adjectiv, rar) Care indică, care arată; orientativ.
„Prețurile din catalog sunt indicative.”
Sinonime
- orientativ
Cum se folosește
Plural: indicative. Ca adjectiv: indicativă, indicativi, indicative.
Expresii și locuțiuni
- indicativ de apelCod din litere și cifre după care se recunoaște o stație de radio sau un avion.
Forme flexionare
- plural
- indicative
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (indicatif) și din latină (indicativus).