Înțelesuri
- 1
Agent care culege date și cercetează fapte pentru poliție.
„Detectivul a strâns probele într-o săptămână.”
- 2
Om care face astfel de cercetări pentru un client, pe cont propriu.
„A angajat un detectiv ca să afle adevărul.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- Detectiv particulardetectiv angajat de o persoană, nu de stat.
Forme flexionare
- plural
- detectivi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (détective), cuvânt luat acolo din engleză.