Înțelesuri
- 1
Faptul de a (se) desprinde dintr-un ansamblu.
„Detașarea unui grup de soldați a întârziat atacul.”
- 2
Atitudine calmă, de om care nu se implică emoțional.
„Vorbea cu detașare despre problemele lui.”
Sinonime
- desprindere
- indiferență
Antonime
Cum se folosește
Plural: detașări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- detașării
- plural
- detașări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a detașa.