Înțelesuri
- 1
Starea celui care vrea ceva cu putere; năzuință.
„Are dorința să ajungă medic.”
- 2
Ceea ce își dorește cineva.
„I s-a împlinit cea mai veche dorință.”
- 3
Poftă de a face sau de a avea ceva pe loc; chef.
„N-are nicio dorință de mâncare.”
Expresii și locuțiuni
- A-și pune o dorințăa-ți dori ceva în gând, la un prilej deosebit.
- După dorințăașa cum vrei.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dorinței
- plural
- dorințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la verbul a dori, cu sufixul -ință.