Înțelesuri
- 1
Care își dorește ceva cu înfocare; nerăbdător să facă sau să obțină un lucru.
„E dornic să afle rezultatul examenului.”
- 2
Plantă erbacee cu frunzele înguste și lungi și cu florile mici și albe.
„Dornicul se recunoaște după frunzele înguste și florile albe.”
Sinonime
Forme flexionare
- masculin plural
- dornici
- feminin
- dornică
- feminin plural
- dornice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din «dor» și sufixul -nic.