Înțelesuri
- 1
Perioada de odihnă a elevilor și a studenților, între două părți ale anului școlar.
„În vacanța de vară merge la bunici.”
- 2
Zilele de odihnă luate de un om care muncește; concediu.
„Și-au petrecut vacanța la mare.”
- 3
Răstimpul în care o instituție nu lucrează sau un post rămâne neocupat.
„În vacanța parlamentară nu se votează legi.”
Cum se folosește
Elevii au vacanță, iar cei care muncesc au concediu; în vorbirea de zi cu zi, „vacanță” se folosește însă pentru amândouă.
Expresii și locuțiuni
- Vacanță de varăcea mai lungă vacanță școlară, între iunie și septembrie.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- vacanței
- plural
- vacanțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul vacance și din italienescul vacanza.