Înțelesuri
- 1
Care nu este direct; produs prin intermediul altcuiva sau altceva.
„Aflase indirect despre accident.”
- 2
(Lingvistică, în sintagma stil indirect) Redare a spuselor cuiva prin subordonare față de un verb de declarație.
„«A spus că vine» este stil indirect.”
- 3
(Finanțe) Despre taxa care se plătește odată cu prețul unor mărfuri, nu direct la stat.
„TVA-ul este un impozit indirect.”
- 4
(Militar) Despre o lovitură calculată spre o țintă ascunsă privirii.
„Artileria a executat tragere indirectă.”
Sinonime
- mijlocit
- ocolit
Antonime
- direct
- nemijlocit
Cum se folosește
Feminin: indirectă; plural: indirecți, indirecte.
Expresii și locuțiuni
- complement indirectcomplement care exprimă pe cine privește o acțiune.
Forme flexionare
- masculin plural
- indirecți
- feminin
- indirectă
- feminin plural
- indirecte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză și din latină (indirectus).