Înțelesuri
- 1
(Uneori adverbial) Care nu e desăvârșit; cu cusururi și neajunsuri.
„Orice om este imperfect.”
- 2
(În sintagma timp imperfect, și substantivat) Timp al indicativului prin care se spune că ceva se petrecea în trecut, fără să fie încheiat atunci.
„În „mergeam” verbul este la imperfect.”
Sinonime
- defectuos
- deficitar
Antonime
- perfect
- desăvârșit
Cum se folosește
Feminin: imperfectă; plural: imperfecți, imperfecte.
Expresii și locuțiuni
- timp imperfecttimp verbal al indicativului care exprimă o acțiune din trecut, neterminată.
Forme flexionare
- masculin plural
- imperfecți
- feminin
- imperfectă
- feminin plural
- imperfecte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (imperfectus. Cf. fr. imparfait).