Înțelesuri
- 1
Care are toate însușirile cerute, fără niciun cusur.
„A ieșit o zi perfectă de drumeție.”
- 2
(adverbial) Pe deplin, cu totul.
„Te înțeleg perfect.”
- 3
(gramatică) Timpul verbului care arată o acțiune încheiată.
„„Am scris” e la perfectul compus.”
Sinonime
- desăvârșit
- impecabil
Antonime
- imperfect
- stricat
Expresii și locuțiuni
- Nimeni nu e perfectoricine mai greșește.
- În perfectă stareîntreg, fără nicio stricăciune.
Etimologie
Din franțuzescul parfait și din latinescul perfectus.