Înțelesuri
- 1
Care are toate însușirile cerute, fără niciun cusur.
„A ieșit o zi perfectă de drumeție.”
- 2
(adverbial) Pe deplin, cu totul.
„Te înțeleg perfect.”
- 3
(gramatică) Timpul verbului care arată o acțiune încheiată.
„„Am scris” e la perfectul compus.”
Sinonime
- desăvârșit
- impecabil
Antonime
- imperfect
- stricat
Expresii și locuțiuni
- Nimeni nu e perfectoricine mai greșește.
- În perfectă stareîntreg, fără nicio stricăciune.
Atenție la scriere
- Cel mai ideal? Foarte excelent? Mai perfect? — „Ideal”, „excelent” și „perfect” arată deja gradul cel mai înalt. „Cel mai ideal”, „foarte excelent”, „mai perfect” sunt pleonasme; spune „ideal”, „excelent”, „perfect”.
Forme flexionare
- masculin plural
- perfecți
- feminin
- perfectă
- feminin plural
- perfecte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul parfait și din latinescul perfectus.