Înțelesuri
- 1
Faptul de a face ceva mai bun, mai aproape de perfecțiune; îmbunătățire.
„Inginerii lucrează la perfecționarea motorului.”
- 2
Pregătire suplimentară într-o meserie sau într-un domeniu; specializare.
„Profesorii urmează cursuri de perfecționare.”
Antonime
Cum se folosește
Se desparte -ți-o-. Plural: perfecționări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- perfecționării
- plural
- perfecționări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a perfecționa”.