Înțelesuri
- 1
Faptul de a te pregăti într-un domeniu anume, ca să devii specialist.
„După facultate a urmat o specializare în cardiologie.”
- 2
Domeniul îngust în care e pregătit cineva.
„Ce specializare ai ales la master?”
Sinonime
Cum se folosește
Se pronunță spe-ci-a-li-za-re. Pluralul e „specializări”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- specializării
- plural
- specializări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a (se) specializa”, din franceza spécialiser.