Înțelesuri
- 1
Stâlp cu o bârnă de care atârnă funia cu care erau executați condamnații.
„În piața cetății se ridica o spânzurătoare.”
- 2
Executarea cuiva prin spânzurare.
„Tâlharii au fost condamnați la spânzurătoare.”
Sinonime
- furci
- ștreang
Cum se folosește
Pluralul e „spânzurători”.
Expresii și locuțiuni
- Om de spânzurătoareticălos care ar merita cea mai grea pedeapsă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- spânzurătorii
- plural
- spânzurători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).