Înțelesuri
- 1
A omorî pe cineva cu ștreangul, ca pedeapsă hotărâtă de o judecată.
„În vechime, hoții de cai erau spânzurați în piața târgului.”
- 2
A-și lua viața cu ștreangul. Se folosește reflexiv: a se spânzura.
„În piesă, personajul se spânzură în ultimul act.”
- 3
A agăța un lucru de un capăt, lăsând restul să atârne liber.
„A spânzurat rufele de sârmă, în curte.”
- 4
A atârna liber în jos, fiind prins de ceva.
„O creangă ruptă spânzura deasupra drumului.”
Antonime
- a desprinde
- a da jos
Expresii și locuțiuni
- A tăia și a spânzuraa face tot ce vrea într-un loc, fără să-l oprească nimeni.
Etimologie
Probabil din latinescul popular expendiolare.