Înțelesuri
- 1
A crede că o dorință se va împlini; a nădăjdui.
„Sperăm să se însănătoșească până la sărbători.”
- 2
A aștepta ceva bun de la cineva sau de la o situație.
„Nu mai speră nimic de la el, l-a dezamăgit prea des.”
Sinonime
- a nădăjdui
- a trage nădejde
- a crede
Antonime
- a dispera
- a-și pierde speranța
Expresii și locuțiuni
- Speranța moare ultimachiar și când toate merg prost, omul tot mai crede că se poate îndrepta ceva.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- sper
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- speră
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să sper
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să spere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul sperare, ajuns la noi și pe filieră italiană (sperare).