Înțelesuri
- 1
A despica trupul cuiva sau o parte a lui cu un instrument ascuțit, printr-o tăietură lungă și adâncă.
„Vânătorul a spintecat animalul ca să-l curețe.”
- 2
A despica un material în lungul fibrelor.
„Dulgherul a spintecat bușteanul.”
- 3
(Fig.) A străbate spațiul cu viteză.
„Avionul spintecă norii.”
Cum se folosește
Prezentul: eu spintec, el spintecă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- spintec
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- spinteci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- spintecă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să spintec
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să spintece
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (*expanticare).