Înțeles
A mânca cu lăcomie și în grabă, fără să te oprești.
„A înfulecat tot din farfurie în câteva minute.”
Cum se folosește
Prezentul: eu înfulec, el înfulecă. Variantă: înfulica.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înfulec
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- înfuleci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înfulecă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înfulec
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înfulece
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (infollicare).