Înțeles
A face pe cineva să se mânie foarte tare; reflexiv, a fi cuprins de furie.
„Întârzierea trenului i-a înfuriat pe călători.”
Cum se folosește
Se pronunță în-fu-ri-a. Prezentul: eu înfurii, tu înfurii, el înfurie.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- înfurii
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înfurie
- indicativ prezent pers. 1 plural
- înfuriem
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să înfurii
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înfurie
- gerunziu
- înfuriind
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în” și „furie”.