Înțelesuri
- 1
A da voie, a lăsa pe cineva să facă un lucru.
„Profesorul nu îngăduie telefoanele la oră.”
- 2
A răbda, a suporta ceva neplăcut.
„Nu mai pot îngădui un astfel de comportament.”
- 3
(Popular) A avea răbdare; a aștepta sau a amâna, dând cuiva răgaz.
„Creditorul a îngăduit câteva zile până la plată.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu îngădui, el îngăduie.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- îngădui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- îngăduie
- imperfect pers. 1 singular
- îngăduiam
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să îngădui
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să îngăduie
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- îngăduie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din maghiară (engedni).