Înțelesuri
- 1
A opri pe cineva să facă un lucru; a nu-i îngădui.
„Părinții i-au interzis să iasă din curte.”
- 2
A opri în mod oficial producerea, vânzarea sau folosirea a ceva.
„Substanța a fost interzisă în toate țările Uniunii.”
- 3
(reflexiv) A se opri singur de la ceva, a-și impune o reținere.
„Își interzicea să se gândească la ce urmează.”
Sinonime
- a opri
- a prohibi
- a împiedica
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A interzice accesula nu lăsa pe nimeni să intre.
- Fumatul interzisformulă de pe plăcuțe: aici nu se fumează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- interzic
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- interzice
- perfect simplu pers. 1 singular
- interzisei
- perfect simplu pers. 1 plural
- interziserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- interziseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să interzic
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să interzică
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- interzi
- imperativ pers. a 2-a singular negativ
- nu interzice
- gerunziu
- interzicând
- participiu
- interzis
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul interdire, adaptat după verbul „a zice”.