Înțelesuri
- 1
A da un titlu unei scrieri; a numi.
„Romanul a fost intitulat „Pădurea”.”
- 2
(Reflexiv) A purta un titlu; a se numi.
„Eseul s-a intitulat inițial altfel.”
Cum se folosește
Prezentul: eu intitulez, el intitulează. Variantă populară: a întitula.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- intitulez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- intitulează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să intitulez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să intituleze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (intituler) și din latină (intitulare).